Dreptul de proprietate privată și creanțele asupra statului

ART. 44 din Constituția României. Dreptul de proprietate privată. (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. întrebare: "care lege stabilește limitele dreptului de creanță asupra statului?"

Constituția României, prin art. 44, garantează dreptul de creanță asupra statului, dar stabilește că limitele și conținutul acestui drept sunt stabilite prin lege. Nu există o singură lege care să reglementeze toate tipurile de creanțe față de stat, deoarece acestea pot proveni din diverse domenii.

Principalele legi care stabilesc limitele drepturilor de creanță asupra statului, în funcție de natura creanței, sunt:

Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015): Acesta stabilește limitele și termenele de prescripție pentru dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale, dar și pentru dreptul contribuabilului de a cere restituirea creanțelor fiscale.
Codul Civil (Legea nr. 287/2009): Acesta reglementează normele generale privind obligațiile civile, inclusiv cele care pot apărea între o persoană și stat.
Legi speciale: Există numeroase legi speciale care reglementează anumite tipuri de creanțe față de stat, cum ar fi Legea nr. 10/2001.

Astfel, legislația aplicabilă depinde de sursa și de tipul de creanță pe care o persoană o are împotriva statului.

întreb despredreptul de creanță asupra statului. nu de creanțele față de stat.

Înțeleg, vă cer scuze pentru neclaritate.

Constituția României garantează, prin articolul 44, "dreptul de creanță asupra statului", însă nu specifică o singură lege care să stabilească limitele acestui drept în ansamblu. Dreptul de creanță asupra statului se materializează prin diverse situații juridice, iar limitele sale sunt stabilite de legislația specifică fiecărui domeniu.

Astfel, conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de un ansamblu de acte normative, nu de o singură lege, cum ar fi:

Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015)
Codul Civil (Legea nr. 287/2009)
Legi speciale

Așadar, "legea" la care se referă Constituția în acest context este de fapt întregul cadru legal aplicabil, care definește drepturile și obligațiile în funcție de natura creanței.

dar creanțele izvorâte din nerespectarea de către stat a dreptului de proprietate? unde sunt reglementate?

Legislația care reglementează despăgubirile pentru nerespectarea dreptului de proprietate de către stat este complexă și include mai multe acte normative, în funcție de specificul situației.

Cazurile de expropriere pentru utilitate publică

Atunci când statul preia o proprietate privată în scopuri de interes public, procedura și despăgubirile sunt reglementate de:

Legea nr. 33/1994 (privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică).
Legea nr. 255/2010 (care completează și modifică Legea 33/1994).

Conform acestor legi și art. 44 alin. (3) din Constituție, proprietarul are dreptul la o despăgubire "dreaptă și prealabilă".

Cazurile de proprietăți preluate abuziv în perioada comunistă

Pentru aceste situații, principalele acte normative sunt:

Legea nr. 10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv).
Legea nr. 165/2013 (privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire).

nu este vorba de expropriere ci de neasigurare condițiilor de exercitare a dreptului de posesie, teren necadastrat neîntabulabil de nefolosittimp de 27 de ani.

Înțeleg situația specifică pe care o descrieți. Acesta este un caz diferit de expropriere și se încadrează în sfera răspunderii civile delictuale a statului pentru inacțiune sau funcționare defectuoasă a serviciilor publice.

Creanța dumneavoastră față de stat, în acest caz, nu este reglementată de o lege specială, ci își găsește temeiul juridic în mai multe acte normative, care trebuie coroborate. Dreptul la despăgubire decurge din:

Art. 44 din Constituție: Se invocă garantarea dreptului de proprietate, inclusiv a atributelor de folosință și posesie, care v-au fost îngrădite.
Codul civil (Legea nr. 287/2009), în special articolele care vizează răspunderea civilă delictuală.
Legea cadastrului și a publicității imobiliare (Legea nr. 7/1996): Aceasta stabilește obligația statului de a asigura funcționarea sistemului de cadastru și intabulare.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO): Există numeroase hotărâri care condamnă statele pentru "încălcarea dreptului la respectarea bunurilor".

În concluzie, un astfel de drept de creanță nu este reglementat de o singură lege, ci este o construcție juridică ce trebuie demonstrată în instanță, în cadrul unui proces de răspundere civilă delictuală.